Psih. Cristina Enescu

Dadly31Articolul porneste de la un text publicat in Washington Post, referitor la cat de mult timp ar trebui sa petrecem impreuna cu copii nostri, in conditiile in care tot mai multi parinti sunt ingrijorati ca petrec prea mult timp la serviciu si prea putin timp in compania copiilor lor. Articolul este bazat pe mai multe studii care sustin teoria ca este mai important cum petrecem acest timp cu copiii, nu cat de mult timp petrecem cu copiii.

Autoarea materialului vorbeste despre 3 mituri legate de timpul petrecut cu copiii:

  1. Mamele care lucreaza nu petrec suficient timp cu copiii lor
  2. Cu cat petreci mai mult timp cu copiii tai, cu atat mai bine
  3. Cei mai buni parinti au viata dominata de copii

Ma bucur ca a existat o initiatativa de a studia aceste aspecte din viata parintilor si ca aceste studii incearca sa diminueze vinovatia parintilor, in special a mamelor, care cred ca nu petrec suficient timp cu copii.

Autorii studiilor sustin ca important este cum petrecem timpul cu copiii nostri, nu cat de mult timp petrecem cu ei. Astfel, faptul ca petrecem doua ore cu copilul uitandu-ne la televizor nu are nicio valoare, mai mult are chiar efecte negative asupra acestuia. Faptul ca mergem cu copilul in parc 3 ore in fiecare zi, dar petrecem acest timp la telefon vorbind cu altii sau jucandu-ne pe telefon, este timp petrecut in prezenta copilului, dar nu cu copilul.

Studiile facute de sociologi (pe populatia americana) au aratat ca in prezent  mamele care lucreaza petrec la fel de mult timp cu copiii lor pe cat petreceau prin anii ’70 mamele casnice. Cum s-a intamplat acest lucru? Cel mai probabil, renuntand la cateva aspecte “neesentiale” pentru noi cum ar fi somn, timp personal, ingrijire personala etc. Vinovatia ca nu petrecem suficient timp cu copii nostri ne-a facut sa renuntam la foarte multe lucruri, dar acest fapt nu s-a intamplat si cu tatii, care nu simt la fel de multa vinovatie sau presiune sociala.

Referitor la al doilea mit spulberat -“cu cat mai mult timp petreci cu copilul cu atat mai bine” – studiul nu a gasit nicio legatura intre cat de mult timp petreci cu copilul si dezvoltarea lui ulterioara, dar a gasit o corelatie intre cum petreci acest timp cu copilul si dezvoltarea acestuia. Totusi, studiul arata ca in cazul adolescentilor acest aspect este important.

Al treilea mit – “cei mai buni parinti au o viata dominata de copii” a fost si el infirmat. Un studiu facut pe stilul parental gen elicopter (acei parinti care sunt permanent in preajma copilului, care ii supravegheaza fiecare miscare, fiecare gest, care comenteaza asupra fiecarui lucru facut de copil, care plutesc in jurul copilului ca un elicopter) arata ca acest stil parental are mai multe dezavantaje pentru copii, deoarece diminueaza capacitatea copilului de a rezolva singur problemele, si ii reduce independenta.

Societatea Americana de Pediatrie recomanda pentru copii si timp de joaca nestructurat, pentru a putea sa isi dezvolte imaginatia, abilitatile sociale, rezilienta.

Aceste studii asupra timpului petrecut cu copiii demonstreaza ca este important cum petrecem acest timp cu copiii, nu cat de mult timp petrecem cu ei, iar ceea ce afecteaza negativ un copil este stresul parintelui, vinovatia acestuia.

In dorinta noastra de a fi parinti cat mai buni, de a le oferi copiilor tot ce putem mai bun, de a le oferi educatie, de a-i tine departe de boli si probleme, uitam un aspect esential: sa ne bucuram cand petrecem timp impreuna. Intr-adevar, un copil are nevoie de educatie, dar are nevoie si de un parinte care se poate pune in patru labe, pe jos, alaturi de el, sa se joace.

Bucuria de a inventa jocuri impreuna, de alerga alaturi de copil, din punctul meu de vedere este mult mai importanta decat orice status de facebook.

 

Studiul a fost publicat in Journal of Marriage and Family. Articolul il gasiti aici:

http://www.washingtonpost.com/local/making-time-for-kids-study-says-quality-trumps-quantity