0771 181 005|contact@ipsi.ro

IT ≠ IzolaT

­

IT ≠ IzolaT

two_third_2psih. Romulus Vătășescu-Balcan

În ultima vreme, mai multe companii de IT au descoperit că oferta de beneficii IPSI este cu totul altceva decât inocentul “Pay it forward”.

Poate mai mult decât în toate celelalte domenii, în industria aceasta, indubitabil, miezul este resursa umană, adică individul care aduce plusvaloare direct, via creier și inteligență proprii. Sigur, contează multe alte lucruri, de la echipamente la echipă de marketing-vânzări sau conducere. Contează multe foarte mult, poate până la cer.

Dar individul și echipa pe care acesta o formează în biroul care are de realizat un proiect definit contează până la cer și înapoi…, având în vedere faptul că acestea sunt servicii pe care deseori un tânăr entuziast și extraordinar de bine pregătit le poate fructifica și singur sau cu o echipă mică de alți tineri entuziaști și talentați… uneori cu mai mare lejeritate, datorită dispariției latenței mecanismului oricărei organizații. Pe cale de consecință, de foarte multe ori, individul și cadrul oferit lui sunt markerii companiei de succes.

Lucrul nostru ca psihologi și psihoterapeuți alături de acei IT-iști care aparent au mai multe de împărțit/ în comun cu VR-ul din PC-ul pe care lucrează decât cu alți oameni este o continuă provocare. Vorbim despre o categorie de oameni aparte, oameni însetați de cunoaștere lucidă, corectă și completă, oameni cu o frumusețe interioară aparte, centrați pe un microcosmos simplu pentru mințile lor, alcătuit din nesfârșite șiruri de 1 și 0, linii de cod, limbaje de programare, algoritmuri și rutine/ reguli precise.

Astfel, am avut o discuție aprinsă care a durat mai multe ședințe cu un inginer care contesta din toate pozițiile, într-un demers aparent calm, totuși, realmente furios, din teamă și necunoaștere, nevoia de a discuta oricine cu oricine despre emoții. Râdea batjocoritor de mult vehiculata: “Și acest lucru cum v-a făcut să vă simțiți?”, răspunzând tot el: “Ca un coe… ficient într-o ecuație, hehehee!”. Discuția a fost aprinsă de la capătul său, de la mine răspunsurile fiind dezangajate afectiv, însoțite de exemple concrete, empatie și căldură. După ce, la momentul critic, a reieșit sămânța unei trădări pe care o traversase și pe care o resimțise traumatic în jurul vârstei de 3 ani, lacrimile au început să îi curgă necontrolat, iar “celălalt” nu i-a luat vulnerabilitatea în râs. Din acest moment începând, terapia era deschisă, iar clientul a intrat complet în relație și asumare inclusiv, esențial, afectiv.

Revenind la munca noastră de awareness, ne confruntăm adesea cu temeri, cu superficialitate, cu oameni care privesc lucrurile “pe deasupra”, orientându-se cu o oarecare rigiditate pe o compartimentalitate imposibila în fapt: “Domnule, faceți ceva grozav! Să știți că și eu am vrut să fac Psihologia, dar…; ce servicii aveți sunt deosebite, nu m-aș fi gândit niciodată la așa ceva! Dar sunt chestii personale și noi nu ne băgăm, nu ne interesează decât viața profesională, care e completamente altceva! Acolo e emoție, dincoace e rațiune”.

Nu poate exista o ființă exclusiv rațională. Dacă totuși există, ar trebui expusă și studiată J. Suntem emoții, apoi cunoaștere, intelect și inteligență sub diferite forme.

Tot astfel, nu există psihoterapie mentală, adresată exclusiv laturii raționale. Mereu este un discurs despre o traumă, despre sechele care vin ca urmare a unor experiențe tulburătoare în sfera emoțională. M-a întrebat un director de HR al unei companii unde existau salariați care traversau momente în care nu mai știau ce căutau și cum ajunseseră într-un anumit birou (sic!) care este cea mai frecventă situație cu care ne confruntăm la Centru. Fără dubiu, i-am răspuns, ne confruntăm cu trauma din care izvorăsc decizii diferite luate de decidenți diferiți: un decident va rămâne formatat să răspundă stimulilor similari cu neliniște, căutând mereu să preîntâmpine riscul; altul va decide să se retragă și să lase pe alții să îl salveze; altul va decide să urmărească cu tenacitate demnă de cauze mai bune acei stimuli, generându-și poate chiar ritualuri fixe și deosebit de rigide în acest sens; altul va decide să evite cum va mirosi potențialul unei situații similare, șamd.

Va urma!

By |April 13th, 2016|Articole cu stil. Nu lipsi!|0 Comments

About the Author:

Leave A Comment