La gradinia

Un studiu recent întărește o idee intuită de mulţi părinţi
Educaţia în grădiniţe şi-a mutat atenția de pe dobândirea şi dezvoltarea de abilităţi sociale şi emoţionale, cum ar fi auto-reglarea, spre aptitudini academice. Totuși, la noi în ţară, nu putem vorbi despre o mutare a atenţiei în acest sens, deoarece în trecut educaţia preşcolară nu se focaliza pe educaţia socială şi emoţională a copilului. Ce s-a schimbat este nevoia de mai multe abilităţi academice şi tot mai devreme.
Când cel mic a început grădiniţă, la un an şi patru luni, la el în grupă erau părinţi, ai căror copii erau de aceeaşi vârstă, care puneau însă foarte mare presiune pe educatoare insiste cu copii lor înveţe alfabetul. La un an şi patru luni ştiau deja numere şi erau foarte nemulţumiţi educatoarele nu continuau munca părinţilor .
Mulţi copii au nevoie, când încep grădiniţă, înveţe şi dezvolte alte abilităţi, precum autoreglarea.

Ce este autoreglarea?

Comportamental, autoreglarea este abilitatea de a acţiona în interesul propriu pe termen lung şi în concordanţă cu valorile personale. Violarea propriilor valori aduce cu sine sentimente de vinovăţie, ruşine şi anxietate, iar acestea subminează bunăstarea.
Emoţional, autoreglarea este abilitatea de a te calma sau de a te linişti atunci când eşti supărat şi de a te înveseli atunci când eşti trist.

Autoreglarea este un sistem de management personal conştient care implică procesul de ghidare al propriilor gânduri, comportamente şi sentimente pentru a atinge obiectivele. Autoreglarea constă în mai multe etape, iar indivizii trebuie să funcţioneze ca persoane care contribuie la propria lor motivaţie, comportament şi dezvoltare în cadrul unei reţele de influenţe care interacţionează reciproc.

Roy Baumeister (2007), consideră aceasta are patru componente:
– Standarde: ale comportamentului dorit
– Motivaţie: pentru a îndeplini standardele
– Monitorizare: situaţiilor şi gândurilor care afectează standardele
– Voinţă: puterea internă pentru a controla impulsurile

Mulţi copii la vârsta la care încep grădiniţă (în jur de 3 ani) încă învaţă îşi controleze comportamentul şi au nevoie de sprijin emoţional pentru a dezvolta această aptitudine.
Studiul, făcut pe copii cu vârste între 3 şi 7 ani din America, subliniază faptul sunt diferenţe foarte mari între copii, unii sunt pregătiţi încă de la 3 ani intre într-un sistem educaţional, alţii nu dezvoltă nici mai târziu auto-controlul.
Este important în grădiniţă se pună accent pe educaţia emoţională şi socială a copiilor, pe deprinderea autoreglării, și să lăsăm educaţia academică pentru şcoală.
Dacă puteţi ajuta copii dezvoltate această abilitate fundametală de autoreglare comportamentală, aceştia vor avea beneficii educaţionale mult mai mari in viitor” a declarat Ryan Bowles, profesor asociat la Departamentul de Dezvoltare Umană şi Studii de familie MSUs.

Autorii studiului au prezentat un exerciţiu, ce poate fi folosit şi de educatori în clase pentru a vedea nivelul de autoreglare al copiilor:
„Cap, Picioare (degetele de la picioare), Genunchi şi Umeri” copiii mici sunt instruiţi facă exact opusul a ceea ce li se spune. În cazul în care li se spune atingă capul, de exemplu, acesta ar trebui atingă degetele de la picioare. Această capacitate de a face opusul a ceea ce doresc facă în mod natural şi rămână concentrat pentru întreagă sarcina implică autoreglare.

În
cadrul studiului au apărut trei tipuri:
– copii cu o dezvoltare timpurie
– copii cu o dezvoltare medie
–copii cu o dezvoltare târzie
În medie copii cu o dezvoltare târzie erau în urmă celor cu dezvoltare medie cam cu 6-12 luni şi cu aproximativ 18 luni în urma celor cu dezvoltare timpurie
Dezvoltarea auto-controlului a fost legată de o serie de factori cheie: gen (băieţii au prezentat o dezvoltare mai târzie), competenţe lingvistice şi nivelul de educaţie al mamei.

„Este bine cunoscut faptul autoreglarea este crucială pentru a ajuta copii obţină un salt timpuriu în educaţie, de la matematică la alfabetizare – întradevăr toate abilităţile pe care le învaţă în şcoală„, a spus Bowles. „Deci, copiii care se dezvoltă mai târziu sunt întradevăr lipsiţi de aceste mari oportunităţi. Ei sunt deja în urmă.” (Studiul )

Poate este timpul  încurajăm, acolo unde este cazul, educatorii se concentreze pe educaţia socială şi emoţională a copiilor în gradiniţă, tocmai pentru a le oferi şansa unor rezultate mult mai bune în şcoală

Personal sunt fericită, o dată cu schimbarea grădiniţei am găsit şi educatori minunaţi care pun pe primul loc copilul şi nevoile lui emoţionale şi pentru acest lucru voi fi întotdeauna profund recunoscătoare.