Tu știi că ești fericit?

Amintește-ți! Ce e Fericirea?

Un complex de factori, deseori furnizați de ALTcineva, sau o trăire proprie, modul tău unic de a te referi la tot ceea ce te înconjoară, o alegere proprie, independentă de context?

Dacă ar fi să îi întrebăm pe cei cu care relaționăm: ”Tu ești fericit/ă?”, care este răspunsul cel mai des auzit?

”Ar putea fi și mai bine…” – adică fericirea depinde de ceva suprarealist ce încă nu s-a întâmplat, așadar e cazul să mai aștepte puțin, sau, – fericirea există dar îi e jenă să recunoască acest lucru, cel mai adesea pe motivul acelor credințe fatidice aplicate la scară mult prea mare (dacă admit, s-ar putea să nu mai fiu fericit și mâine, ca o pedeapsă că nu am fost suficient de umil)

”Eeei, sunt fericit că am copilul, el ce mă mai scoate din supărările vieții, e sursa tuturor bucuriilor mele…” – cu alte cuvinte: ”am scos fericirea din sarcinile mele de om trăitor și mă bucur doar de ceea ce este în afara mea, copilul, cea mai apropiată versiune a mea ca ființă” (foarte păguboasă decizie internă de viață..)

”Am avut momente mai bune” – e ca și cum ai spune că ai rămas ancorat într-un anumit context pe care ți-l amintești sau nu – de cele mai multe ori e doar un fel de a spune ceva fără să îți recunoști starea în fața celuilalt, pentru a nu te simți vinovat că tu ești fericit și el nu știi sigur cum se simte

”În principiu da, dar nu știu ce înțelegi tu prin fericire…” – pe principiul: ”nu dezvolt, nu înțeleg ce vrei de la mine așa că arunc mingea la tine în teren să îmi spui tu ce înseamnă fericirea pentru tine și abia apoi mai vedem cum stau eu cu fericirea…”

Recunosti aceste raspunsuri? Ti-a raspuns vreodata cineva ca este FERICIT?

Ei bine, FERICIREA este un construct complex, 100% banal. Am fost învățați atâtea lucruri complicate încât abordăm totul pe principiul eforturilor, ajungând până în punctul în care ne blocăm mintea în gânduri legate de “ce îmi mai lipsește să fiu fericit?” și, când colo, totul e în noi.

Fericirea există, e concretă, până când noi începem să o definim: atâta timp cu familia, atâția bani în cont, acea prestanță profesională, acei prieteni, glicemia mai mică… Nu ne mai oprim!! Cum am putea fi fericiți când confundăm fericirea cu bogăția/ sănătatea/ siguranța/ iubirea? Am văzut săraci/ bolnavi/ burlaci fericiți.

Tu ce scuză ai? Când închizi ochii și îți deschizi mintea,întrebându-te onest: ce mă face pe mine fericit/ă?, răspunsul e un construct, o achiziție sau un sentiment?

Analizăm și decidem, în primii ani de viață, ce înseamnă fericirea. Copilul fiind un excelent observator decide ce este potrivit pentru el în viață, pentru a fi fericit, observând ce anume din atitudinea celorlalți îi aduce fericire. Repetă aceste contexte pentru retrăirea sentimentului definitoriu. Apoi adultul doar retrăiește contextele. Apoi contextele îi decid alegerile. Apoi omul devine context.

Mai apare o problemă: ce asociezi cu Fericirea? Ai primit bine așadar te aștepți la ceva rău? De unde crezi că vine convingerea aceasta? Cum de s-au asociat în mintea ta, de vreme ce Fericirea există, indiferent dacă o percepi sau nu? Mai apar vocile din fundal, cărora le dai valoare concretă (din motive ce trebuie evaluate punctual) care spun: ”ei, tu ești fericit pentru că nu știi ce înseamnă suferința! Nu știi prin ce pot trece oamenii… Ai avut, probabil, o viață ușoară!!”

Ce faci cu aceste păreri? Te străduiești să le justifici suferințele tale, pentru a-I face să înțeleagă că ești fericit pentru că ești puternic sau te cufunzi în rușine, gândindu-te la toate suferințele lui, de care te gândești că tu ai fost ”providențial” scutit?

Tu știi că ești fericit?

Amintește-ți!

Fericirea nu este un complex de factori, deseori furnizați de ALTcineva, ci o trăire proprie, modul tău unic de a te referi la tot ceea ce te înconjoară. Este o poziționare. Fericirea este o alegere proprie, independentă de context.

Reset la Fericire? S-ar putea sa te ignore si sa continue sa-si vada de treaba, facandu-te fericit cand mirosi o floare, cand oferi sau primesti o imbratisare, cand simti ca ti se face pielea de gaina de la frigul din camera… Ramane de vazut, insa, reține: poți fi oricând fericit!

Nu-ți (l)ipsi!

psiholog Irina Vătăşescu-Balcan

Menu