psih. Irina Vătășescu-Balcan
Deși în zilele noastre psihologul (cum deseori este numit și psihoterapeutul și psihiatrul) este un specialist pe care este bine să îl frecventezi cel puțin în câteva situații importante din viață, fără a avea probleme majore, în România acest domeniu abia acum începe să își contureze beneficiile și să fie căutat de către persoanele care doresc prevenție și sanogeneză. Până nu demult, persoanele care mergeau la psiholog erau stigmatizate, pentru a nu părea că se asociază cu boala mintală sau cu incapacitatea de a rezolva propriile probleme.
Am devenit o generație high-tech, preponderent activi în mediul online, în detrimentul relațiilor interumane care s-au modificat major, discuția cu un specialist reprezentând o nevoie firească a omului contemporan sănătos mintal, care își rezolvă majoritatea sarcinilor vieții cu foarte mici dificultăți. Simțim nevoia de a ne înțelege anumite porniri așa zise instinctuale, să ne găsim timp pentru a ne observa cu atenție pentru a avea o perspectivă clară asupra viitorului, pe care să îl putem controla prin informație și anticipație. Deseori întâlnesc, în cabinet, oameni care déjà s-au confruntat cu conflicte de viață sau dificultăți pe sarcinile vieții, fie că este vorba despre parenting, cuplu, orientare profesională, conflicte de muncă, adicții sau alte probleme punctuale. Acești oameni beneficiază de susținere prin informație, prin prelucrarea propriilor emoții într-un cadru adecvat, care nu judecă (așa cum fac deseori colegii de serviciu, prietenii sau familia căreia ne confesăm) ajungând la o înțelegere structurată, cu soluții vizibile ce stau în puterea lor, în ritmul lor și în acord cu propria analiză.
Am întâlnit persoane care nu puteau spune familiei că vizitează un specialist, sau colegilor de birou, pentru că fie au observat cum alți colegi au fost marginalizați, fie au simțit o apăsare și teama că vor fi bombardați cu întrebări de genul : ”dar de ce mergi ?”, adresate pe un ton care spune, de fapt, în metalimbaj : ”dar ce ți s-a întâmplat așa grav de ai ajuns până acolo?”. Realitatea este că majoritatea ne-am gândit măcar o dată în viață : ”oare dacă aș merge la psiholog, în ce fel m-ar ajuta ?”, pentru că suntem ființe umane și avem o dezvoltare sănătoasă, adecvată, care ne permite să explorăm permanent noi modalități inteligente de a fi mai buni, de a ne fi mai ușor, de a nu resimți atât de multă frustrare sau oboseală etc. Realitatea rămâne aceeași : măcar o oră pe săptămână cu un specialist format adecvat îți câștigă multe alte ore în săptămâna respectivă, pentru că te implici diferit în viața ta, devii mai prezent, mai conștient de limitele dar și de potențialul tău, pe care îl valorifici din ce în ce mai mult.
Psihoterapia ar trebui să aibă, ca rezultat secundar nelipsit, creșterea bunăstării, a conștientizării momentelor de bucurie din viața ta, îmbunătățirea sănătății. Asta se și întâmplă în majoritatea cazurilor (nu mă crede pe cuvânt, verifică studiile de specialitate care includ un număr extraordinar de mare de subiecți, nu doar pacienții unui singur specialist).
Beneficiile psihoterapiei sunt maxime atât în cazul dezvoltării personale și a sanogenezei cât și în cazul tulburărilor mintale, prin :
îmbunătățirea controlului asupra propriei vieți, creșterea capacității de autoevaluare și percepție adecvată a realității, cu efecte asupra îmbunătățirii calității timpului, a sănătății, a relației de cuplu, a relației parentale (în ambele sensuri), a relațiilor sociale etc. Acest lucru se întâmplă atât pentru persoanele perfect sănătoase mintal, care doresc să ducă o viață conștientă, pe care să o trăiască deplin, nu care să îi trăiască, cât și pentru persoanele déjà afectate de o tulburare instalată în urma unor evenimente de viață mai solicitante
scăderea stresului asociat sarcinilor de zi cu zi și ale vieții în general. Implicit, se remit simptomele asociate multor afecțiuni, prin scăderea anxietății care generează procese de autoapărare (așa cum febra indică lupta organismului cu o infecție, la fel se întâmplă cu toate afecțiunile somatoforme)
tratează toate tipurile de tulburări mintale, în completarea tratamentului psihiatric
Revenind la subiectul nostru, se face simțită nevoia unei diferențieri între diferitele demersuri terapeutice pe care o persoană le poate accesa, întrucât nu este cunoscut modul în care se formează un psiholog, psiholog clinician, psihoterapeut, consilier psihologic. Le voi descrie succint, urmărind același cadru de prezentare pentru claritate :
Psiholog – absolvent al unei facultăți de Psihologie. Fără alte examene sau cursuri, el poate lucra în domenii care implică studiul și corelarea comportamentului uman, a personalității umane, a proceselor psihice implicate în diferite activități. Ex. recrutarea de personal.
Psiholog clinician – absolvent al unei facultăți de psihologie care s-a înscris ca practician la Colegiul Psihologilor din România, prin interviu, și care lucrează sub supervizare (prima treaptă) și parcurge cursuri de formare complementară în psihologie clinică. După încheierea supervizării, el devine autonom după ce susține un nou interviu de prezentare de cazuri. După un interval de timp relevant și după ce face dovada altor cazuri lucrate, devine specialist. Ce poate face un psiholog clinician : este singurul specialist care are dreptul legal de a aplica teste de evaluare pentru a măsura diferitele procese psihice și competențe mintale ale individului. Deși este singurul specialist care poate aplica măsurători omologate privind atenția, inteligența, personalitatea etc, el are și competențe de consiliere și intervenție. Psihologul clinician poate lucra în calitate de angajat al unui furnizor de servicii privind sănătatea umană sau își poate desfășura activitatea în propriul cabinet. Deseori colaborează cu medicul psihiatru pentru a-i oferi acestuia suport în diagnostic, prin evaluarea concretă a individului și măsurarea aspectelor solicitate de către medic.
Consilier psihologic – absolvent al unei facultăți de psihologie, științele educației, medicină, care a parcurs cursuri complementare aprofundate de formare în consiliere psihologică. Consilierul psihologic poate lucra în cabinet sau ca angajat, operând pe aceleași principii ca și un psihoterapeut, însă doar prin acces la conștient. Cu alte cuvinte, nu intervine în procesele neconștiente ale clientului său, pe care nu le accesează și care nu reprezintă miza unui tratament. El despovărează clientul prin ventilație și consiliere punctuală.
Psihoterapeut – idem ca la consilierul psihologic. Diferențe :
psihoterapeutul a parcurs formare complementară suplimentară modulului de consilliere, pe care formarea sa îl include,
prelucrează și elemente de neconștient, pe care le accesează în cadrul ședințelor de terapie
coleborează cu medicul psihiatru, atunci când situația o impune, el putând lucra atât terapie de prevenție cât și pentru tratament
sunt foarte multe metode de psihoterapie, diferența dintre diferitele metode fiind puțin semnificativă la nivelul pacientului. Totuși, sunt foarte multe persoane care doresc să știe care este formarea terapeutului înainte de a alege serviciile sale, preferând mai mult o tehnică de abordare față de celelalte. În esență, rezultatul ar trebui să fie același : psihoclaritatea care să genereze sănătate umană, nu doar mintală, bunăstare emoțională, financiară, materială, de cuplu și familie, indiferent de motivul pentru care a început terapia. Exemple de tipuri de psihoterapie : experiențială (axată pe modul în care pacientul experiențiază evenimentele din viața sa), cognitiv-comportamentală (se concentrează pe înțelegerea modului de bază în care clientul operează informațiile din viața sa), adlerianp (axată pe modul în care s-au format convingerile de bază ale individului și a felului în care interfereaza în prezent cu sarcinile vieții, sub aspectul familiei, a profesiei și a vieții sociale), psihanalitică (abordeaza individul non-directiv, oferind un spațiu de lucru bazat pe transfer terapeutic prin care pacientul se deschide, se înțelege și se dezvoltă, prelucrând intens aspecte de neconștient ce stau la baza tuturor acțiunilor sale), junghiană (ramificat din psihanaliză, metodă ce verifică prin simboluri și arhetipuri care sunt căutările inconștiente ale individului în manifestările sale) etc.
Intervenția psihologică, în general, are beneficii multiple asupra individului. Dacă îți dorești îmbunătățirea punctuală a unui aspect din viața ta, poți merge la oricare dintre specialiștii prezentați la pct. 2-4. Dacă îți dorești o îmbunătățire a mai multor aspecte, eventual conectate la structura de personalitate, alege un psiholog clinician sau un psihoterapeut. Clinicianul poate evalua adecvat și interveni iar psihoterapeutul poate prelucra aspectele ce țin de neconștient care te rețin în evoluție.
Firește, poți alege diferite programe de dezvoltare personală. Dacă preferi să te regăsești alături de persoane care caută un răspuns similar cu tine, un grup de psihoterapie te poate susține în acest demers. Astăzi foarte mulți adulți aleg chiar să studieze psihologi, ca o a doua/ treia facultate, pentru a se înțelege pe sine. Pentru a te dezvolta, eu îți recomand psihoterapie, pentru că îți oferă un cadru adecvat să te observi și să te dedici propriei persoane, să îți iei viața în propriile mâini aducând în sfera conștientă cât mai mult din procesele acum neconștiente, având astfel posibilitatea de a elimina ceea ce nu mai este necesar.
În cabinet ies la iveală frecvent decizii de viață luate de noi când eram copii, devenite deprindere care astăzi nu mai este adecvată contextului în care ne desfășurăm activitatea. Devenite deprinderi, acestea lucrează mut, fără ca noi să mai fim conștienți de ele, deranjându-ne doar când constatăm rezultatele acțiunilor noastre care nu ne satisfac pe deplin. Aceasta este, de fapt, cheia dezvoltării personale. Adecvarea la prezent prin parcurgerea trecutului și eliminarea deciziilor păguboase care îi aparțin. Revenirea la prezent.
Alegerea îți aparține. Timpul nu elimină problemele, doar le intensifică. Deciziile pe care le iei mâine ar putea fi mai atent structurate și ți-ar putea aduce rezultate vizibil mai bune. Terapia dureaza, și îmi permit să spun că acesta este un avantaj, nu un dezavantaj. Și deciziile luate fără control asupra proceselor implicate durează, așadar, tu ce alegi astăzi pentru un mâine așa cum ți-l dorești?