psih. Irina Vătășescu-Balcan
Ce înseamnă, cum te afectează şi cum îţi poţi îmbunătăţi viaţa? Compulsivitatea nu mai este astăzi un subiect tabu. Accelerarea ritmului de viaţă, puţin câte puţin, a dus la creşterea dificultăţii de a “jongla” cu activităţile de zi cu zi. Toate aceste sarcini, reguli de organizare, viteze crescătoare de realizare a lucrurilor ne conduc, uşor şi mai repede, spre o scădere a toleranţei la eşec, eşec înţeles ca o excludere a unor activităţi “din lipsă de timp”. Ne mai rămâne timp, în acest iureş al deciziilor, al lui “trebuie” sa fac totul corect, să ne dăm seama CE ANUME este relevant pentru noi, în profunzime?
Ce înseamnă compulsivitate? Înseamnă că ne petrecem iraţional de mult timp acţionând repetitiv, persistent, făcând lucruri care nu ne aduc un beneficiu real, altul decât acela că respectăm un pattern sau şablon de comportament cu care ne-am obişnuit, oferindu-ne astfel iluzia de control asupra propriei vieţi. Este paradoxal, nu-i aşa? Să petreci obsesiv de mult timp făcând aceleaşi lucruri, având totuşi impresia că deţii controlul asupra ceea ce poţi controla, fără să te ocupi de lucrurile pe care vrei să le controlezi… De la câteva fixaţii şi până la o tulburare de personalitate obsesiv-compulsivă nu este un drum greu, mai ales dacă nu acorzi atenţie emoţiilor tale, trăirii în prezent, integrării sociale şi, în general, tuturor acelor activităţi care cer noutate şi nu presupun în mod obligatoriu o recompensă.
Ne putem pune singuri câteva întrebări, cum sunt:
1. Fac gesturi de tip compulsiv, care nu se justifică altfel decât prin plăcerea repetitiei? Cumpăr obiecte care nu sunt folositoare nimănui, realizez gesturi necontrolate de ordonare a lucrurilor etc?
2. Sunt preocupat de anticiparea gestului respectiv care este iraţional şi nu-mi aduce beneficii, aloc timp planificării şi realizării lui?
3. Acest comportament influențează negativ relaţiile cu ceilalţi (cu una sau mai multe persoane)?
4. Am tendinţa de a păstra secret gestul meu necontrolat?
5. Am încercat până acum să stopez acest tip de comportament însă fără rezultat?
Sunt publicate studii* variate cu privire la fiziologia implicată în generarea comportamentului compulsiv, concluzia fiind una reconfortantă pentru persoanele care se tem că nu au cum controla acest gen de comportament: neuronii responsabili de transmiterea informaţiilor legate de recompensă şi emoţii sunt cei care pot genera tendinţe de comportament compulsiv, în vreme ce neuronii responsabili cu activitatea de învătare şi studiu sunt cei care dezactivează acest comportament.
Ce poţi face, aşadar, cu resurse proprii, pentru a-ţi îmbunătăţi echilibrul interior? Imaginează-ţi că de mâine nu mai există nicio regulă obligatorie în activitatea ta şi că poţi începe să faci lucrurile aşa cum vrei. Gândeşte-te, cât din activitatea ta de zi cu zi te mai atrage?
Atitudinea compulsivă este întâlnită frecvent în zilele noastre, distanţa de la atitudine la tulburare fiind destul de sensibilă, tulburarea putându-se activa oricând, în contexte emoţionale încărcate, în urma unei pierderi, a unui eşec.
Modalităţi de a diminua gesturile compulsive:
- Opriţi, întrerupeţi sau amânaţi gesturile compulsive pe care aveţi impulsul necontrolat de a le face
- Încercaţi să identificaţi contextul şi momentul în care atitudinea compulsivă a apărut, eventual întrebaţi-i pe cei apropiaţi
- Admiteţi că aveţi această problemă, în discuţiile cu cei apropiaţi, stabiliţi un plan propriu prin care să răriţi sau chiar încetaţi acest comportament
- Activaţi zona de acţiune şi mai ales de studiu/ învăţare de lucruri noi, angajându-vă în acţiuni dese, variate, de preferat în aer liber sau în spaţii noi
- Eliminaţi treptat gândurile negative, goliţi-vă “sacul” de frici şi temeri şi umpleţi-l cu momente de bucurie pură, exerciţii fizice
- Eliminaţi, pe cât posibil, repetiţiile din programul dumneavoastră
- schimbaţi frecvent traseul spre casă/ serviciu etc
- înlocuiţi stilul alimentar sau aduceţi-i modificări astfel încât să eliminaţi produsele adictive
- Bucuraţi-vă de noi activităţi sociale, cum sunt activităţile de grup, plimbările în aer liber, activităţi de grup care eliberează emoţiile negative şi vă re-învaţă să vă relaxaţi
- Nu vă sfiiţi să cereţi suport specializat, să participaţi la evenimente sociale cu persoane noi, să învăţaţi lucruri noi, fără legătură cu activitatea dvs profesionala, cum sunt hobby-urile acţionale (olărit, cântat la chitară sau orice vă pasionează pe dumneavoastra sau v-aţi dorit la un moment dat).
Bazându-ne pe fiziologia creierului şi pe studiile realizate în acest domeniu, s-a observat că, pe măsură ce ne implicăm mai mult în activităţi care implică învăţare, acţiune, mişcare, sport, vom creşte şansele de a elimina compulsivitatea (strâns legată de anxietate) din acţiunile noastre.
Cu cât ne orientăm mai mult către feed-back-ul celorlalţi (răsplata), către finalitatea măsurabilă şi recompensată a acţiunilor noastre, lăsându-ne copleşiti de emoţiile noastre negative, cu atât vom alimenta potenţialul de a dezvolta un comportament obsesiv-compulsiv. Stă în puterea noastră să petrecem constant cât mai mult timp în natură, să facem minim 30 minute mişcare fizică alertă şi să ocolim pe cât posibil anturajele angoasante, care provoacă la reguli, rigiditate şi perfecţionism.
Pentru că este o temă atât de comună şi destul de importantă, te asigurăm că vom reveni la ea şi în viitor însă, până atunci, te aşteptăm la grupurile noastre de dezvoltare personală. Este o bună ocazie de a cunoaşte oameni noi şi de a ieşi din patternurile atât de rigid delimitate.
În plus, participând la grupurile prin care înveţi să te relaxezi, vei învăţa modalităţi care favorizează eliminarea compulsivităţii din programul tău de viaţă.
Referinţe de studiu:
* Ahmari, Spellman, Douglass, Kheirbek, Simpson, Deisseroth, Gordon & Hen. 2013. Repeated Cortico-Striatal Stimulation Generates Persistent OCD-Like Behavior. Science http://dx.doi.org/10.1126/science.1234733
* Burguière, Monteiro, Feng & Graybiel. 2013. Optogenetic Stimulation of Lateral Orbitofronto-Striatal Pathway Suppresses Compulsive Behaviors. Science. http://dx.doi.org/10.1126/science.1232380